Clatite de post cu gris - reteta simpla si gustoasa

Timp preparare
10 minute
Timp gătire
30 minute
Timp total
40 minute
Timp adițional
0 minute
Porții:
Tip preparat:
mic dejun, gustări, dulce (desert)
Tip dietă:
vegan, fără lactate, fără ouă
Condiții de depozitare:
Clătitele pot fi păstrate la frigider într-un recipient ermetic timp de până la 3 zile.
Pentru a le reîncălzi, folosește o tigaie sau un cuptor cu microunde.
Valori nutriționale
calorii: 320 kcal,
carbohidrați: 60.5 g
proteine: 5.2 g,
grăsimi: 7.5 g,
grăsimi: 4.0 g,
Alergeni:
Arahide, Cereale care conțin gluten, Lapte, Soia
Ingrediente
- Apă minerală sau lapte vegetal (de orez, soia, migdale, etc.)500ml
- Făină140g
- Griș100g
- Ulei45ml
- Zahăr45g
- Sare1g
- Zahăr vanilat sau esență de vanilie1g
ustensile necesare
- Bol mare pentru amestecarea ingredientelor
- Tel pentru amestecarea aluatului
- Tigaie antiaderentă pentru prăjirea clătitelor
- Spatulă pentru întoarcerea clătitelor în tigaie
Pași gătire Clatite de post cu gris
1. Pregătirea aluatului
Într-un bol mare, adaugă 500 ml de apă minerală sau lapte vegetal (de orez, soia, migdale, etc.).
Treptat, încorporează 140 g de făină și 100 g de griș. Amestecă continuu folosind un tel pentru a evita formarea cocoloașelor. Acest proces ar trebui să dureze aproximativ 5 minute, asigură-te că aluatul este neted și omogen.
Este important să adaugi făina și grișul treptat pentru a preveni formarea de cocoloașe. Începe cu o viteză mai mică și mărește treptat viteza pentru a obține o textură fină.
Verifică aluatul pentru a te asigura că nu sunt urme de făină uscată. Aluatul ar trebui să fie destul de lichid, dar totuși vâscos.
2. Adăugarea ingredientelor suplimentare
Adaugă 45 g de zahăr și 1 g de sare în aluat. Amestecă bine pentru a le încorpora uniform.
Dacă folosești zahăr vanilat sau esență de vanilie (1 g), adaugă-l acum și amestecă pentru a da un plus de aromă aluatului.
Amestecă toate ingredientele pentru încă 2-3 minute, asigurându-te că zahărul este complet dizolvat și sarea este bine distribuită.
3. Coacerea clătitelor
Încinge o tigaie antiaderentă la foc mediu. Este important ca tigaia să fie suficient de caldă înainte de a adăuga aluatul pentru a obține o coacere uniformă.
Adaugă un strop de ulei în tigaie, suficient pentru a o unge ușor, și lasă-l să se încălzească.
Toarnă un polonic de aluat în tigaie și rotește tigaia pentru a distribui uniform aluatul pe întreaga suprafață. Acoperă întreaga suprafață a tigăii cu un strat subțire de aluat.
Lasă clătita să se coacă timp de 2-3 minute pe fiecare parte, până când devine aurie și ușor crocantă. Înainte de a o întoarce, asigură-te că marginea clătitei se desprinde ușor de pe tigaie. Dacă nu se desprinde, las-o câteva secunde suplimentar.
Repetă procesul pentru restul aluatului, adăugând ulei în tigaie după cum este necesar. Poți ajusta temperatura dacă este necesar pentru a preveni arderea clătitelor.
Combină-l cu:
Preparatul merge de minune cu un ceai de mentă
Clătitele sunt delicioase alături de sirop de arțar
Variații:
Înlocuiește grișul cu fulgi de ovăz pentru o textură diferită.
Adaugă cacao în aluat pentru clătite de post cu ciocolată.
Sfaturi
Pentru o textură mai fină, lasă aluatul să se odihnească timp de 10 minute înainte de a găti clătitele.
Folosirea unei tigăi antiaderente va facilita întoarcerea clătitelor și va reduce cantitatea de ulei necesară.
trucuri
Pentru clătite mai pufoase, adaugă o linguriță de bicarbonat de sodiu în aluat.
Servește clătitele cu fructe proaspete sau sirop de arțar pentru un plus de savoare.
Beneficii
Grișul este o sursă bună de carbohidrați complecși, oferind energie de durată.
Laptele vegetal este o alternativă sănătoasă la laptele de vacă, fiind adesea îmbogățit cu vitamine și minerale.
Istoria rețetei
Originea clătitelor
Clătitele sunt un preparat cu o istorie îndelungată și fascinantă, apreciat în multe culturi ale lumii. În Grecia antică și Roma, existau rețete pentru un fel de clătite, deși termenul „clătită” nu era folosit. Acestea erau un amestec simplu de apă și făină, gătit pe o suprafață fierbinte. Se spune că romanii le foloseau la petreceri și mesele festive, considerându-le o mâncare deosebită.
De-a lungul secolelor, clătitele au evoluat și s-au adaptat diferitelor culturi și tradiții culinare. În Franța, clătitele au devenit un simbol al gastronomiei fine și sunt adesea asociate cu brânzeturi, fructe sau ciocolată, fiind denumite 'crêpes'. În America, clătitele au devenit o parte importantă a mic dejunurilor, adesea servite cu sirop de arțar și unt, iar în alte părți ale lumii sunt pregătite într-o varietate de forme, cu ingrediente ce variază în funcție de regiune.
Clătitele de post sunt o variantă modernă, adaptată pentru a respecta cerințele dietetice ale celor care urmează un regim vegan sau vegetarian, în special în timpul posturilor religioase. Aceste clătite nu conțin ouă sau lactate, ci se bazează pe ingrediente simple, precum făina, apă minerală sau lapte vegetal. De asemenea, ele sunt adesea îmbogățite cu alimente bogate în carbohidrați complecși, precum grișul, care le conferă o textură mai densă și un gust delicios.
Evoluția rețetei
Rețeta de clătite a evoluat de-a lungul timpului, reflectând schimbările în preferințele alimentare, ingredientele disponibile și influențele culturale. În perioada medievală, clătitele erau făcute dintr-o combinație simplă de apă și făină, și erau gătite pe pietre fierbinți sau în vase din metal. În Evul Mediu, clătitele erau adesea consumate ca aliment de bază, având o valoare nutritivă ridicată datorită conținutului de carbohidrați.
În timpul Renașterii, clătitele au început să fie considerate un preparat mai rafinat și au fost servite în cadrul unor mese mai formale, adesea cu diverse adaosuri de fructe sau miere. În această perioadă, s-a început să se folosească laptele și ouăle în aluat, ceea ce a îmbunătățit textura și gustul clătitelor. De asemenea, clătitele au început să fie gătite în tigaie, ceea ce le-a conferit o consistență mai crocantă și un gust mai bogat.
Odată cu industrializarea și dezvoltarea tehnologiilor moderne de gătit, rețeta de clătite a continuat să evolueze. După cel de-al Doilea Război Mondial, apariția alimentelor procesate și a ingredientelor gata preparate a făcut ca clătitele să devină mai rapide de gătit, dar și mai accesibile. Astfel, a apărut și varianta de clătite de post, care nu doar că respectă regimurile alimentare stricte, dar se pretează și unui stil de viață mai sănătos.
În prezent, clătitele de post cu griș sunt o variantă populară și apreciată, fiind considerate un desert ușor de preparat și foarte gustos, care poate fi savurat în orice moment al zilei. În plus, clătitele de post sunt o alegere excelentă pentru cei care doresc să evite produsele de origine animală, oferind o alternativă sănătoasă și nutritivă la rețetele tradiționale.
Semnificația culturală
În multe culturi, clătitele sunt asociate cu sărbători și ocazii speciale. În România, de exemplu, clătitele sunt un desert tradițional, care nu lipsește de la mesele festive sau de la ocaziile importante, cum ar fi sărbătorile religioase sau reuniunile de familie. Deși varianta de post nu este la fel de cunoscută în tradițiile vechi, aceasta a devenit un simbol al alimentației sănătoase și al respectării cerințelor dietetice, având un loc important în meniurile de post.
Clătitele de post au devenit un simbol al adaptabilității și al respectului față de tradițiile religioase, deoarece ele permit celor care urmează un regim de post să se bucure de o masă delicioasă, fără a încălca regulile alimentare. În multe familii, clătitele sunt pregătite cu drag și devin un motiv de reuniune, un moment de comuniune între generații. În plus, datorită diversității ingredientelor utilizate, clătitele de post pot fi personalizate în funcție de preferințele fiecăruia, fiind servite cu fructe, gemuri sau siropuri naturale.
În alte culturi europene, precum cele franceze sau italiene, clătitele sunt o parte importantă a bucătăriei naționale și sunt considerate un simbol al gastronomiei rafinate. De exemplu, în Franța, clătitele sunt asociate cu carnavalul și cu festivitățile dinaintea postului, fiind preparate în cantități mari și servite cu diverse umpluturi dulci sau sărate.
Astfel, indiferent de țară sau cultură, clătitele au o semnificație profundă, fiind adesea văzute ca un simbol al ospitalității, al tradiției și al iubirii de familie. În România, clătitele de post cu griș aduc un echilibru perfect între respectul față de tradițiile religioase și plăcerea de a savura o masă gustoasă și satisfăcătoare.
Clătite în diverse culturi
Clătitele nu sunt doar un preparat românesc sau european. În întreaga lume, există variante similare, fiecare cu caracteristici și ingrediente specifice. În Statele Unite, de exemplu, clătitele (denumite adesea pancakes) sunt un preparat iconic al mic dejunurilor americane, fiind servite cu sirop de arțar, unt și adesea cu fructe proaspete sau smântână. În Asia, există variante de clătite din orez, care sunt gătite pe aburi și umplute cu carne, legume sau chiar fructe, și servite cu sosuri aromate.
În Coreea, clătitele sunt de obicei mai subțiri și sunt denumite 'jeon'. Acestea sunt gătite dintr-un amestec de făină de orez și diverse legume, carne sau pește. Sunt un aperitiv popular și sunt adesea servite la festivități sau întâlniri familiare.
De asemenea, în Japonia, clătitele sunt denumite 'okonomiyaki' și sunt o variantă mai groasă și mai bogată, fiind adesea umplute cu carne de porc, fructe de mare și legume. Ele sunt gătite pe plite speciale, iar adesea sunt acoperite cu sosuri dulci și maioneză japoneză.
În fiecare cultură, clătitele sunt un simbol al diversității și al adaptabilității, reflectând gusturile și ingredientele specifice fiecărei regiuni. Fie că sunt dulci sau sărate, subțiri sau groase, clătitele au rămas un aliment de bază în multe culturi, fiind apreciate pentru simplitatea și versatilitatea lor.