Pizza - Reteta Italiana Clasica de Casa

Timp preparare
20 minute
Timp gătire
20 minute
Timp total
40 minute
Timp adițional
1 oră (pentru creșterea aluatului)
Porții:
Tip preparat:
fel principal, gustări
Tip dietă:
vegetarian
Condiții de depozitare:
Pizza se poate păstra la frigider într-un recipient ermetic timp de până la 3 zile.
Pentru a reîncălzi, utilizați cuptorul la 180°C timp de 10 minute.
Valori nutriționale
calorii: 1350 kcal,
carbohidrați: 170 g
proteine: 55 g,
grăsimi: 45 g,
grăsimi: 6 g,
Alergeni:
Cereale care conțin gluten, Lapte
Ingrediente
- Făină500g
- Apă călduță300ml
- Drojdie uscată7g
- Ulei de măsline30ml
- Sare10g
- Zahăr5g
- Sos de roșii200g
- Mozzarella250g
- Busuioc proaspăt (opțional)10g
- Usturoi (opțional)10g
- Masline
- Ardei
- Branza
- Salam
ustensile necesare
- Bol mare pentru amestecat aluatul
- Tăvi de copt pentru pizza
- Cuptor pentru coacerea pizzei
Pași gătire Pizza
1. Prepararea aluatului
Într-un bol mare, combinați făina cu drojdia uscată și zahărul. Amestecați bine pentru a distribui uniform ingredientele uscate.
Adăugați apa călduță (aproximativ 30-35°C) și uleiul de măsline. Folosiți o lingură de lemn pentru a încorpora ingredientele.
Frământați aluatul timp de aproximativ 10 minute, până devine neted și elastic. Dacă aluatul este prea lipicios, adăugați puțină făină. Dacă este prea uscat, adăugați apă câte o lingură pe rând.
Acoperiți bolul cu un prosop curat și lăsați aluatul să crească într-un loc cald timp de aproximativ 1 oră. Aluatul ar trebui să-și dubleze volumul.
2. Formarea pizzei
Preîncălziți cuptorul la 220°C. Dacă aveți piatră de copt, puneți-o în cuptor pentru a se încălzi.
Împărțiți aluatul în două părți egale. Folosind un sucitor, întindeți fiecare bucată de aluat pe o suprafață presărată cu făină, formând două discuri de aproximativ 25-30 cm diametru.
Transferați aluatul pe tăvi de copt tapetate cu hârtie de copt sau unse cu ulei de măsline.
3. Adăugarea toppingurilor
Întindeți un strat uniform de sos de roșii pe suprafața fiecărei pizze, lăsând o margine liberă de aproximativ 1-2 cm.
Presărați mozzarella rasă uniform pe sos. Dacă doriți, adăugați și alte ingrediente, precum busuioc proaspăt, usturoi tăiat fin sau masline.
Pentru un gust mai intens, adăugați câteva picături de ulei de măsline pe deasupra.
4. Coacerea pizzei
Coaceți pizza în cuptorul preîncălzit timp de 15-20 de minute. Dacă folosiți piatră de copt, pizza se va coace mai uniform și va obține o crustă mai crocantă.
Verificați pizza din când în când. Crusta trebuie să fie aurie și crocantă, iar brânza trebuie să fie topită și ușor rumenită.
Pentru o coacere uniformă, dacă aveți mai multe tăvi de pizza, rotiți-le în cuptor la jumătatea timpului de coacere.
5. Servirea pizzei
Scoateți pizza din cuptor și lăsați-o să se răcească ușor pe un suport de sârma pentru a evita acumularea umezelii sub crustă.
Tăiați pizza în felii și serviți-o imediat. Dacă doriți, adăugați frunze de busuioc proaspăt sau un strop de ulei de măsline înainte de servire.
Combină-l cu:
Preparatul merge de minune cu un vin roșu sec
Pentru un desert delicios, încercați pizza cu ciocolată și căpșuni
Variații:
Puteți adăuga diverse ingrediente pe pizza, cum ar fi ciuperci, ardei sau șuncă.
Pentru o variantă vegană, înlocuiți mozzarella cu brânză vegană.
Sfaturi
Pentru a obține un aluat perfect, asigurați-vă că folosiți drojdia corectă și lăsați aluatul să crească suficient timp.
Folosiți mozzarella de bună calitate pentru un gust autentic și o textură perfectă.
trucuri
Pentru a preveni lipirea aluatului de suprafață, presărați făină pe blatul de lucru.
Pentru un gust extra, puteți adăuga ierburi aromatice în aluat.
Beneficii
Făina conține carbohidrați care furnizează energie.
Mozzarella este o sursă bună de calciu și proteine.
Istoria rețetei
Originea Pizza
Pizza este un preparat culinar care a evoluat de-a lungul a sute de ani, având rădăcini adânci în istoria culinară a Europei. Deși pizza, în forma sa actuală, este considerată o emblemă a bucătăriei italiene, originile sale pot fi urmărite până în antichitate, când popoarele antice din zona mediteraneană preparau pâini plate coapte pe pietre fierbinți, acoperite cu diverse ingrediente. Aceste prime forme de pizza erau simple și rustice, dar serveau drept hrană accesibilă și sățioasă pentru muncitorii și agricultorii din acele vremuri.
Însă, pizza a început să ia forma pe care o cunoaștem astăzi în sudul Italiei, mai exact în Napoli, în secolul al XVIII-lea. Aici, pizza a devenit un fel de mâncare popular pentru săraci, vândută pe străzile orașului și preparată rapid, folosind ingrediente accesibile: pâine, roșii, brânză și ierburi. Deși, inițial, pizza nu era considerată un preparat nobil, aceasta a câștigat treptat aprecierea clasei de mijloc și chiar a nobilimii italiene.
În anul 1889, pizza a ajuns să capete o semnificație națională datorită creației celebrei pizza Margherita. Conform legendei, în acea perioadă, regina Margherita de Savoy, care călătorea prin Napoli, a cerut un preparat special care să reflecte culorile drapelului italian. Astfel, pizza Margherita a fost creată, având roșii pentru a simboliza sângele, mozzarella pentru a reprezenta laptele și busuiocul pentru verdele naturii. Această pizza a devenit un simbol al națiunii italiene și a contribuit la creșterea popularității pizzei în întreaga lume.
Răspândirea pizzei în lume
Pizza a început să câștige popularitate în afacerea culinară italiană abia la începutul secolului XX, iar în decursul decadelor a evoluat și s-a diversificat. După cel de-Al Doilea Război Mondial, pizza a fost adusă în Statele Unite de către soldații americani care se întorceau din Italia, unde o descoperiseră și se îndrăgostiseră de ea. La început, pizza nu era foarte cunoscută în afaceri, dar după război, a fost adoptată cu entuziasm în Statele Unite, unde s-a transformat într-un fenomen culinar.
În America, pizza a fost modificată pentru a satisface gusturile locale. De exemplu, pizza New York-style a devenit celebră datorită feliei mari și subțiri, care poate fi ușor de transportat și mâncat pe stradă, un aspect practic ce a contribuit la succesul său. De asemenea, în Chicago a apărut pizza cu crustă groasă, cunoscută ca 'deep dish pizza', care a fost creată pentru a satisface nevoile unui public care căuta preparate mai consistente și mai încărcate.
Pe măsură ce pizza a ajuns să fie un element comun în meniurile din întreaga lume, aceasta a fost adoptată și modificată de numeroase culturi. În multe țări europene, pizza a rămas fidelă rețetei italiene tradiționale, în timp ce în alte părți ale lumii, precum Asia sau America Latină, pizza a fost reinventată cu ingrediente locale. În Japonia, de exemplu, se folosesc ingrediente precum maioneza sau cartofii prăjiți, iar în India, pizza poate include curry sau carne de miel.
Pizza în Cultura Modernă
Astăzi, pizza este unul dintre cele mai populare și iubite feluri de mâncare la nivel mondial, fiind savurată în aproape toate colțurile lumii. Acesta este un preparat extrem de versatil, care poate fi adaptat gusturilor și preferințelor fiecărei culturi. De la pizza tradițională napoletană cu crustă subțire și ușor crocantă, la pizza cu crustă groasă tip New York-style, sau pizza cu toppinguri exotice, există o variantă pentru fiecare gust și fiecare stil de viață.
În plus, pizza a devenit un simbol al socializării și al convivialității. Este un fel de mâncare care adună oamenii la aceeași masă și facilitează interacțiunile sociale. De fapt, pizza este adesea aleasă ca mâncare principală la petreceri, întâlniri între prieteni și familii, sau chiar în cadrul unor evenimente mai mari, cum ar fi competițiile de gătit sau festivalurile de pizza.
În ultima perioadă, pizza a devenit și un simbol al diversității gastronomice și al inovării. Deși rețeta clasică rămâne neschimbată, multe restaurante și pizzerii au început să experimenteze cu diverse tipuri de ingrediente, cum ar fi brânza vegană, legumele organice, sau diverse tipuri de carne, precum carnea de vită Wagyu sau șuncă de parma. Aceasta reflectă tendința actuală de a adapta preparatele tradiționale la cerințele unei piețe din ce în ce mai interesate de opțiuni alimentare sănătoase și inovative.
De asemenea, pizza se află la intersecția dintre tradiție și tehnologie. Cu ajutorul internetului și al aplicațiilor de livrare, pizza poate ajunge în orice colț al lumii, aproape instantaneu. Multe dintre pizzeriile celebre au acum propriile lor aplicații mobile prin care clienții pot comanda pizza rapid și eficient. Astfel, pizza rămâne un aliment accesibil și convenabil, potrivit pentru orice moment din zi sau noapte.
Pizza în Italia și Diversitatea Sa Regională
Italia este patria pizzei, iar în această țară pizza este mult mai mult decât un simplu fel de mâncare – este un simbol al identității naționale și al tradiției gastronomice. Deși pizza este cunoscută la nivel mondial, fiecare regiune italiană are propria variantă de pizza, fiecare cu caracteristici și tehnici de preparare specifice.
Pizza Napoletana, care provine din Napoli, este probabil cea mai faimoasă variantă de pizza. Aceasta este caracterizată printr-o crustă subțire și pufoasă, cu un mijloc moale și ușor elastic. De asemenea, pizza napoletană este preparată cu roșii proaspete, mozzarella de bufală și busuioc proaspăt. Un alt aspect important al pizzei napoletane este faptul că aceasta trebuie să fie gătită într-un cuptor cu lemne, ceea ce îi conferă un gust unic și autentic.
În contrast cu pizza napoletană, pizza din Sicilia este cunoscută pentru crustele sale mai groase și mai dense, care sunt adesea umplute cu brânzeturi sau legume. Aceasta este adesea servită sub formă de 'sfincione', o variantă de pizza mai groasă și cu toppinguri de roșii și brânză.
În alte regiuni ale Italiei, pizza a evoluat în moduri interesante. În nordul Italiei, pizza cu ingredientele tradiționale din sud este adesea servită alături de preparate cu carne de vită sau de porc. De asemenea, în zonele montane ale Italiei, pizza poate include ingrediente mai puțin tradiționale, cum ar fi ciupercile sau diverse tipuri de brânză de munte.