Biscuiti cu fulgi de ovaz si mere - gustare sanatoasa

Timp preparare
15 minute
Timp gătire
20 minute
Timp total
35 minute
Timp adițional
0 minute
Porții:
Tip preparat:
gustări, mic dejun, dulce (desert)
Tip dietă:
vegetarian, fără lactate, sănătos pentru inimă
Condiții de depozitare:
Păstrați biscuiții într-un recipient ermetic la temperatura camerei până la 1 săptămână.
Pentru o perioadă mai lungă de păstrare, congelați biscuiții într-o pungă sigilată până la 3 luni.
Valori nutriționale
calorii: 750 kcal,
carbohidrați: 100 g
proteine: 15 g,
grăsimi: 35 g,
grăsimi: 10 g,
Alergeni:
Ouă, Cereale care conțin gluten, Lapte
Ingrediente
- Făină180g
- Fulgii de ovăz120g
- Măr mare, ras150g
- Ou mare1buc
- Sare2g
- Bicarbonat de sodiu2.5g| 0.5 linguriță
- Unt nesărat, înmuiat110g
- Zahar160g
- Extract de vanilie5g| 1 linguriță
- Suc de lamaie10ml| 2 lingurițe
- Scortisoara macinata5g| 1 linguriță
ustensile necesare
- Bol mare pentru amestecat ingrediente uscate
- Lingură pentru formarea biscuiților
- Tavă pentru copt, tapetată cu hârtie de copt
- Cuptor pentru coacerea biscuiților
- Răzătoare pentru a răza mărul
- Cană măsurătoare pentru ingredientele lichide și solide
Pași gătire Biscuiti cu fulgi de ovaz si mere
1. Amestecarea ingredientelor uscate
Într-un bol mare, puneți făina, fulgii de ovăz, bicarbonatul de sodiu (stins cu cele două lingurițe de suc de lămâie), scorțișoara (opțional) și sarea.
Amestecați bine ingredientele uscate pentru a le distribui uniform. Asigurați-vă că bicarbonatul de sodiu și sarea sunt bine distribuite pentru o coacere uniformă.
Această etapă durează aproximativ 5 minute și este esențială pentru a evita formarea cocoloașelor.
2. Pregătirea amestecului umed
Într-un bol mediu, adăugați untul topit, zahărul, extractul de vanilie și oul bătut.
Radeți merele și adăugați-le în amestecul de lichide.
Amestecați bine pentru a asigura o omogenizare completă a ingredientelor. Acest pas este important pentru ca umiditatea să se distribuie uniform în aluat.
Timp estimat pentru acest pas: 5 minute.
3. Combinarea ingredientelor umede cu cele uscate
Turnați amestecul umed peste ingredientele uscate.
Amestecați cu o spatulă sau o lingură de lemn, până când ingredientele sunt bine încorporate. Nu amestecați excesiv, deoarece aluatul va deveni prea dens.
Timp necesar: 5 minute.
Verificați consistența aluatului; acesta trebuie să fie umed, dar nu lichid. Dacă este prea uscat, adăugați o lingură de apă sau lapte vegetal.
4. Formarea biscuiților și pregătirea pentru coacere
Preîncălziți cuptorul la 180°C (350°F).
Tapetați o tavă de copt cu hârtie de copt pentru a preveni lipirea biscuiților.
Folosiți o lingură mare pentru a forma bile de aluat și așezați-le pe tava pregătită, lăsând suficient spațiu între ele pentru a permite expansiunea în timpul coacerii.
Aplatizați ușor fiecare bilă de aluat cu o lingură pentru a obține forma de biscuit.
Timp estimat: 10 minute.
5. Coacerea biscuiților
Coaceți biscuiții în cuptorul preîncălzit timp de 15-18 minute, sau până când devin aurii pe margini.
Pentru a verifica dacă sunt gata, apăsați ușor pe centrul unui biscuite. Dacă revine rapid la forma inițială, sunt coapte.
Lăsați biscuiții să se răcească pe un grătar timp de 20 de minute, înainte de a-i servi.
Timp total de coacere: 15-18 minute.
Combină-l cu:
Preparatul merge de minune cu un ceai verde
Se asociază bine cu un iaurt grecesc
Variații:
Înlocuiți merele cu pere pentru o aromă diferită.
Adăugați o linguriță de esență de vanilie pentru un plus de aromă.
Sfaturi
Folosiți mere dulci-acrișoare pentru un gust echilibrat.
Puteți adăuga nuci sau stafide pentru extra textură și aromă.
trucuri
Pentru un gust mai intens, prăjiți ușor fulgii de ovăz înainte de a-i folosi.
Păstrați biscuiții într-un recipient ermetic pentru a-i menține proaspeți.
Istoria rețetei
Originea biscuiților
Biscuiții au o istorie lungă și interesantă, având origini care se întind pe mii de ani, până în cele mai vechi civilizații. Deși astăzi biscuiții sunt văzuți în mod obișnuit ca fiind o gustare dulce, la începuturi aceștia erau mai degrabă o formă de pâine uscată sau de rămășițe de pâine, destinate a fi consumate pe drumuri lungi sau în timpul călătoriilor. În antichitatea romană, biscuiții erau pregătiți și folosiți de soldați ca o sursă de hrană ușor de transportat și care rezista bine în condiții de conservare precare.
În Roma antică, biscuiții erau adesea preparați din amestecuri simple de făină și apă și erau coapte pe pietre fierbinți sau în cuptoare primitive. De-a lungul timpului, în diferite colțuri ale lumii, acest concept s-a dezvoltat și adaptat, iar biscuiții au început să fie făcuți și cu alte ingrediente, cum ar fi mierea, zahărul sau condimentele, pentru a adăuga gust și durabilitate. De asemenea, biscuiții erau folosiți de diverse culturi ca o modalitate de a conserva hrana și a o face mai ușor de transportat în timpul călătoriilor sau războaielor.
Unii istorici susțin că termenul 'biscuit' provine din cuvântul latin 'bis coctus', care înseamnă 'copt de două ori'. Aceasta face referire la procesul inițial de coacere al biscuiților, care erau adesea coapte de două ori pentru a le crește durata de păstrare. Acesta era un proces necesar în vremurile anterioare, când nu existau metode de conservare moderne, iar păstrarea alimentelor pentru perioade lungi de timp era o provocare majoră.
Evoluția biscuiților
Pe măsură ce comerțul și schimburile culturale s-au intensificat în perioada medievală, biscuiții au început să evolueze considerabil, fiind influențați de noi ingrediente și tehnici de preparare. Din punct de vedere istoric, se crede că biscuiții au fost introduși în Europa de către arabii care au ajuns în Spania în perioada medievală, împărtășind rețete noi ce includeau zahăr, mirodenii și nuci. Aceste ingrediente au dat naștere unor rețete mai elaborate și mai rafinate.
În perioada medievală, biscuiții au început să fie preparați nu doar pentru uzul cotidian, ci și pentru ocazii speciale, cum ar fi nunți sau banchete. În acest timp, zahărul și mirodeniile deveniseră ingredientele de bază în rețetele de biscuiți, iar formele și aromele acestora se diversificau. Biscuiții erau adesea decorați cu glazuri sau înveliți în ciocolată, iar unele varietăți deveneau foarte populare printre nobilime.
În perioada Renașterii, biscuiții au căpătat o nouă semnificație ca o formă de artizanat culinar, fiind adesea preparați în casele nobililor sau în bucătăriile regale. În această perioadă, și biscuiții făcuți din migdale și nuci au început să devină o delicatesă populară în Europa, în special în Italia și Franța. De asemenea, în Anglia, biscuiții cu unt au devenit foarte populari, fiind consumați atât ca gustări, cât și în cadrul meselor formale.
Pe măsură ce secolul XIX a adus Revoluția Industrială, producția de biscuiți a început să fie mult mai diversificată și accesibilă. Apariția fabricilor de biscuiți și introducerea metodelor de producție în masă au permis ca aceștia să fie disponibili pentru un număr mult mai mare de oameni. Astfel, biscuiții au devenit rapid un aliment de bază în multe gospodării din întreaga lume, iar varietățile lor au continuat să se diversifice.
Rețetele moderne de biscuiți
În perioada modernă, biscuiții au evoluat semnificativ, iar astăzi există o mare diversitate de rețete care se potrivesc cu gusturile și nevoile alimentare ale diferitelor culturi și regimuri dietetice. De la biscuiți simpli, dulci sau sărați, până la opțiuni mai sofisticate cu ciocolată, fructe sau arome exotice, biscuiții au devenit o gustare versatilă, apreciată în întreaga lume.
După cel de-al Doilea Război Mondial, biscuiții au devenit o parte importantă a dietelor din multe țări, datorită costurilor scăzute și ușurinței de a-i prepara în masă. În anii 1960 și 1970, biscuiții au început să fie considerați o gustare mai sănătoasă, în special în Occident, pe măsură ce oamenii au început să fie mai conștienți de importanța alimentației echilibrate. În această perioadă, au apărut biscuiții integrați și cei din cereale, care ofereau un conținut mai mare de fibre și mai puține grăsimi.
În prezent, rețetele de biscuiți s-au adaptat la tendințele de sănătate și alimentație, iar mulți producători oferă biscuiți care sunt fie vegani, fie fără gluten, fie fără lactate. Biscuiții cu ingrediente naturale, precum fulgii de ovăz, migdalele sau fructele uscate, au câștigat popularitate datorită beneficiilor lor nutritive și a gustului autentic. În același timp, biscuiții cu ciocolată sau cu diverse arome exotice rămân foarte populari, iar inovarea continuă în acest domeniu.
Rețeta de biscuiți cu fulgi de ovăz și mere, de exemplu, se aliniază perfect cu tendințele actuale ale gustărilor sănătoase. Acest tip de biscuit este perfect pentru cei care caută o gustare rapidă, dar sănătoasă, care să îmbine beneficiile fibrelor din ovăz și vitaminele din mere. Aceasta este o opțiune deosebit de potrivită pentru un mic dejun rapid sau o gustare între mese, care să sprijine o dietă echilibrată și un stil de viață sănătos.
Biscuiții de astăzi: un deliciu global
Astăzi, biscuiții sunt o gustare prezentă în majoritatea culturilor din întreaga lume. De la biscuiții britanici, cunoscuți pentru textura lor crocantă și diversele arome de ciocolată, la biscuiții croați sau italieni, care sunt adesea folosiți în deserturi sau ca acompaniament pentru cafea, biscuiții continuă să fie o alegere populară de snack. Chiar și în Asia, biscuiții cu ingrediente neobișnuite, cum ar fi matcha sau lotus, au început să câștige teren pe piețele internaționale.
De asemenea, astăzi este mult mai ușor să personalizăm biscuiții, folosind diverse ingrediente și arome pentru a se potrivi cu preferințele personale sau nevoile dietetice ale fiecărei persoane. Mulți dintre noi caută biscuiți care să fie nu doar gustoși, ci și sănătoși. Biscuiții vegani, cei fără zahăr sau cei fără gluten sunt opțiuni populare, pe măsură ce oamenii devin tot mai conștienți de alimentația lor.
În ciuda diversității acestora, biscuiții au rămas un aliment confortabil și o amintire dulce a copilăriei, care evocă momente de relaxare și plăcere. Biscuiții sunt adesea parte din viața cotidiană, fie că sunt consumați ca o gustare rapidă, în timpul unei pauze de cafea, fie ca o parte esențială a unei mese de sărbătoare.