rețetă

Prajitura umpluta cu gem de gutui - reteta delicioasa

50 minute
mediu
8-10 portii
Prajitura umpluta cu gem de gutui - reteta delicioasa

Timp preparare

20 minute

Timp gătire

30 minute

Timp total

50 minute

Timp adițional

0 minute

Porții:

Tip preparat:

dulce (desert)

Tip dietă:

vegetarian, fără nuci

Condiții de depozitare:

Prăjitura se păstrează bine la temperatura camerei într-un recipient ermetic pentru până la 3 zile.

Poți congela prăjitura pentru o perioadă de până la 2 luni. Las-o să se dezghețe complet înainte de servire.

Valori nutriționale

calorii: 2700 kcal,

carbohidrați: 400 g

proteine: 45 g,

grăsimi: 100 g,

grăsimi: 5 g,

Alergeni:

Ouă, Cereale care conțin gluten, Lapte

Ingrediente

  • Făină
    400g
  • Zahăr
    200g
  • Unt, la temperatura camerei
    200g
  • Ouă
    3bucăți
  • Praf de copt
    5g1 lingurita
  • Lapte
    120ml
  • Extract de vanilie
    5ml1 lingurita
  • Gem de gutui
    250g
  • Sare
    1g1 varf de cutit

ustensile necesare

  • Bol mare pentru amestecat ingrediente uscate și umede
  • Tavă de copt pentru prăjitură (de preferat cu dimensiune standard)
  • Mixer electric pentru bătut untul și ouăle
  • Spatulă pentru amestecat și nivelat aluatul
  • Cuptor pentru coacerea prăjiturii

Pași gătire Prajitura umpluta cu gem de gutui

1. Pregătirea ingredientelor

Într-un bol mare, cerne făina și praful de copt pentru a evita formarea cocoloașelor. Este important să le cernești împreună pentru a asigura o distribuire uniformă a prafului de copt.

Adaugă zahărul și sarea peste ingredientele uscate și amestecă bine cu o lingură sau o spatulă pentru a obține un amestec uniform. Aceste ingrediente vor contribui la echilibrarea dulceaței prăjiturii și la dezvoltarea gustului.

Într-un alt bol, lasă untul la temperatura camerei pentru aproximativ 15-20 de minute, până când devine moale și cremos. Este esențial ca untul să fie la temperatura camerei pentru a se încorpora bine în aluat.

2. Amestecarea ingredientelor umede

Bate untul cu un mixer la viteză medie timp de aproximativ 3 minute, până devine pufos și cremos. Dacă untul nu este suficient de moale, aluatul poate deveni gros și mai greu de amestecat.

Adaugă ouăle unul câte unul, continuând să mixezi. Fiecare ou trebuie să fie complet încorporat înainte de a adăuga următorul. Aceasta ajută la obținerea unui aluat mai fin și mai omogen.

După încorporarea ouălor, adaugă extractul de vanilie și laptele. Amestecă ușor cu mixerul la viteză mică sau cu o spatulă pentru a obține o compoziție uniformă. Amestecarea prea energică poate face ca aluatul să devină prea lichid sau prea dens.

3. Combinarea ingredientelor uscate și umede

Începe să adaugi treptat amestecul de ingrediente uscate peste compoziția de unt și ouă, folosind o spatulă sau mixerul la viteză mică. Este important să amesteci ușor pentru a preveni formarea de cocoloașe.

Amestecă până când aluatul devine neted și omogen, fără urme de făină sau cocoloașe. Nu amesteca prea mult pentru a evita dezvoltarea glutenului, care poate face ca prăjitura să devină tare.

4. Coacerea prăjiturii

Împărțiți aluatul în două părți egale. Toarnă prima jumătate a aluatului într-o tavă de copt tapetată cu hârtie de copt. Nivelează suprafața cu o spatulă pentru a obține o grosime uniformă.

Întinde gemul de gutui pe întreaga suprafață a aluatului, având grijă să-l distribui uniform. Apoi acoperă gemul cu cealaltă jumătate a aluatului, asigurându-te că este distribuit uniform.

Preîncălzește cuptorul la 180 de grade Celsius și coace prăjitura timp de 25-30 de minute. Este important ca temperatura cuptorului să fie constantă pentru a asigura o coacere uniformă. Verifică dacă prăjitura este gata introducând o scobitoare în centrul acesteia. Dacă iese curată, prăjitura este coaptă.

5. Răcirea și servirea

Lasă prăjitura să se răcească complet în tavă înainte de a o tăia. Acest pas ajută la stabilizarea texturii și previne ca prăjitura să se destrame atunci când o tăiați.

După ce prăjitura s-a răcit, tăiați-o în porții de dimensiuni egale și serviți-o. Puteți adăuga un praf de zahăr pudră sau un strop de sirop de vanilie pentru un plus de aromă.

Combină-l cu:

Preparatul merge de minune cu un ceai negru

Prăjitura se potrivește perfect cu un vin alb dulce

Variații:

Poți înlocui gemul de gutui cu gem de prune sau caise pentru o altă aromă.

Adaugă nuci mărunțite în aluat pentru o textură crocantă.

Sfaturi

Pentru un plus de aromă, poți adăuga coajă rasă de lămâie sau portocală în aluat.

Este important ca untul să fie la temperatura camerei pentru a se încorpora bine în aluat.

trucuri

Pentru a verifica dacă prăjitura este coaptă, introdu o scobitoare în centrul acesteia. Dacă iese curată, prăjitura este gata.

Pentru a evita arderea prăjiturii, asigură-te că cuptorul este preîncălzit la temperatura corectă înainte de a introduce tava.

Istoria rețetei

Originea și evoluția prăjiturilor

Prăjiturile sunt printre cele mai vechi deserturi create de oameni, având rădăcini în istoria antică. Primele forme de prăjituri datează din Egiptul Antic, unde erau preparate din făină, miere și nuci, fiind coapte pe pietre fierbinți. Aceste deserturi simple au fost precursoarele prăjiturilor moderne și au fost adoptate și îmbunătățite de greci și romani.

În Evul Mediu, prăjiturile au început să fie preparate cu ingrediente mai rafinate, precum ouăle și untul, care au oferit o textură mai fragedă. Călugării și patiserii medievali au început să experimenteze cu mirodenii și esențe, dând naștere unor rețete sofisticate, apreciate mai ales la curțile regale.

În secolele XVIII și XIX, odată cu dezvoltarea comerțului global, prăjiturile au evoluat semnificativ. Zahărul a devenit mai accesibil, iar tehnologiile de coacere s-au îmbunătățit, ceea ce a permis apariția unor rețete mai complexe. În această perioadă, s-au popularizat blaturile pufoase și cremele, iar prăjiturile au început să fie servite nu doar la ocazii speciale, ci și în viața de zi cu zi.

Gutuia în gastronomia europeană

Gutuia este un fruct cu o istorie bogată, fiind cultivată de mii de ani în regiuni precum Persia și Asia Mică. Datorită gustului său unic, gutuia a fost folosită atât în preparate dulci, cât și în cele sărate, fiind un ingredient de bază în bucătăriile tradiționale europene.

În Europa medievală, gutuile erau adesea conservate sub formă de gemuri sau dulcețuri, fiind utilizate pentru umplerea prăjiturilor și a plăcintelor. Aroma lor intensă și ușor acrișoară se potrivește perfect cu aluaturile dulci, motiv pentru care au devenit un ingredient popular în deserturile festive.

În România, gutuia a fost întotdeauna un fruct apreciat, fiind cultivată pe scară largă în zonele rurale. Din gutui se prepară nu doar gemuri și dulcețuri, ci și compoturi, lichioruri și alte specialități tradiționale. În trecut, gospodinele foloseau gemul de gutui pentru a adăuga o notă specială deserturilor, creând astfel rețete unice, transmise din generație în generație.

Prăjitura cu gem de gutui în bucătăria românească

Prăjitura cu gem de gutui este un desert tradițional românesc, apreciat pentru combinația sa de texturi și arome. Această prăjitură se regăsește în multe gospodării din România, fiind pregătită mai ales în perioada toamnei, când gutuile sunt coapte și parfumate.

Rețeta acestei prăjituri variază de la o regiune la alta, unele versiuni incluzând aluat fraged, iar altele aluat dospit. În Muntenia și Oltenia, prăjitura cu gem de gutui este adesea pregătită în straturi, în timp ce în Transilvania, gospodinele preferă să adauge scorțișoară și nucă pentru un plus de savoare.

Datorită gustului său echilibrat, această prăjitură este potrivită pentru orice moment al zilei. Se poate servi la micul dejun alături de un ceai fierbinte, la prânz ca desert sau la cină, alături de un pahar de vin dulce. În trecut, era considerată un desert festiv, fiind pregătită cu ocazia sărbătorilor de iarnă sau a evenimentelor de familie.

De ce este specială această prăjitură?

Unul dintre motivele pentru care această prăjitură este atât de apreciată este echilibrul perfect între dulce și acrișor. Gemul de gutui adaugă o notă de prospețime, iar aluatul fraged completează perfect textura desertului.

În plus, această prăjitură este foarte versatilă și poate fi adaptată în funcție de preferințele fiecăruia. Dacă preferi un gust mai intens, poți adăuga coajă rasă de lămâie sau portocală. Dacă îți plac texturile mai crocante, poți presăra nuci mărunțite în aluat.

De asemenea, prăjitura cu gem de gutui este ideală pentru cei care caută un desert fără ingrediente artificiale. Este preparată doar cu ingrediente naturale, fiind o opțiune sănătoasă pentru întreaga familie.

Cum s-a răspândit această rețetă?

În trecut, rețetele se transmiteau oral, din mamă în fiică, fiecare familie adăugând propriul său ingredient secret. Astfel, prăjitura cu gem de gutui a devenit un desert cu multiple variante, fiecare regiune având propriul mod de preparare.

Odată cu apariția cărților de bucate și a internetului, rețeta a devenit și mai accesibilă, fiind redescoperită de noile generații. Astăzi, această prăjitură poate fi găsită în restaurantele care promovează bucătăria tradițională românească, dar și în bucătăriile celor care apreciază deserturile de casă.

Popularitatea sa nu s-a limitat doar la România. Datorită simplității și gustului său deosebit, prăjitura cu gem de gutui a fost adoptată și în alte țări, fiind reinterpretată în funcție de ingredientele locale.

Sfaturi pentru a obține o prăjitură perfectă

Pentru a obține un aluat fraged, untul trebuie să fie la temperatura camerei. Dacă este prea rece, nu se va încorpora bine în compoziție, iar dacă este prea moale, aluatul poate deveni uleios.

Dacă vrei ca gemul să rămână bine definit între straturile de aluat, asigură-te că acesta nu este prea lichid. Un gem mai dens va oferi o textură mai bună și va preveni scurgerea în timpul coacerii.

Pentru un aspect plăcut, poți presăra zahăr pudră peste prăjitură după ce s-a răcit complet. Dacă vrei un plus de crocant, poți adăuga migdale feliate deasupra înainte de coacere.

Respectarea timpului de coacere este esențială. Prăjitura trebuie să fie aurie la suprafață și ușor fermă la atingere. Dacă este coaptă prea mult, poate deveni uscată, iar dacă este scoasă prea devreme din cuptor, poate rămâne crudă în interior.

Termeni și condițiiPolitica de confidențialitatePolitica de cookie-uriSitemap
© 2025 infoc.ro