Reteta Simpla de Sos de Rosii

Timp preparare
10 minute
Timp gătire
40 minute
Timp total
50 minute
Timp adițional
0 minute
Porții:
Tip preparat:
sos, garnitură
Tip dietă:
vegan, vegetarian, fără gluten, fără lactate
Condiții de depozitare:
Păstrează sosul de roșii într-un recipient ermetic în frigider pentru până la o săptămână.
Poți congela sosul în pungi de congelare pentru a-l folosi mai târziu.
Valori nutriționale
calorii: 250 kcal,
carbohidrați: 30g
proteine: 5g,
grăsimi: 10g,
grăsimi: 5g,
Alergeni:
Ouă, Cereale care conțin gluten
Ingrediente
- Ulei de măsline45ml| 3 linguri
- Ceapă mare, tocată mărunt150g| 1 bucata
- Căței de usturoi, tocați mărunt10g| 3 catei
- Roșii sau conserve de roșii pasate800g| 12 bucati
- Frunză de dafin uscată1g| 1 bucata
- Cimbru proaspăt sau cimbru uscat5g| 1 lingurita
- Oregano proaspăt, mărunțit sau oregano uscat2.5g| 0.5 lingurita
- Busuioc proaspăt, tocat mărunt sau busuioc uscat5g| 1 lingurita
- Sare și piper, dupa gust5g
ustensile necesare
- Tigaie mare
- Lingură de lemn
- Cuțit
Pași gătire Reteta Simpla de Sos de Rosii
1. Pregătirea ingredientelor
Tocă mărunt ceapa și usturoiul. Asigură-te că roșiile sunt tăiate sau pasate, dacă folosești roșii proaspete.
Măsoară toate ingredientele înainte de a începe gătirea pentru a evita întreruperile.
2. Gătirea cepei și usturoiului
Într-o tigaie mare, încălzește 45 ml de ulei de măsline la foc mediu.
Adaugă ceapa tocată mărunt și gătește timp de aproximativ 5 minute, amestecând ocazional pentru a preveni arderea. Ceapa trebuie să devină aurie și moale.
Adaugă usturoiul tocat mărunt și gătește-l încă 2 minute, amestecând constant pentru a evita arderea. Încearcă să nu lași usturoiul să se rumenească pentru a preveni un gust amar.
3. Adăugarea roșiilor
Adaugă roșiile pasate sau roșiile proaspete tăiate în tigaie.
Amestecă bine pentru a combina ingredientele.
Lasă sosul să fiarbă la foc mediu timp de 10 minute. Amestecă ocazional pentru a preveni lipirea sosului de fundul tigăii.
Asigură-te că temperatura este constantă pentru o gătire uniformă.
4. Adăugarea condimentelor
Adaugă frunza de dafin, cimbrul, oregano și busuiocul în tigaie.
Amestecă bine pentru a distribui condimentele uniform în sos.
Reduce focul la mic și lasă sosul să fiarbă la foc mic timp de 20 de minute. Amestecă ocazional pentru a îmbina aromele.
Dacă sosul devine prea gros, poți adăuga puțină apă, câte o lingură la fiecare 5 minute.
5. Finalizarea și ajustarea gustului
După 20 de minute, scoate frunza de dafin din sos.
Gustă sosul și adaugă sare și piper după preferință. Ajustează cantitatea în funcție de gustul tău.
Pentru un sos mai fin, folosește un blender pentru a-l pasa până la consistența dorită.
Servește sosul cald sau lasă-l să se răcească și păstrează-l în frigider pentru utilizări ulterioare.
Combină-l cu:
Preparatul merge de minune cu un vin roșu sec
Sosul se potrivește perfect cu paste proaspete
Variații:
Poți adăuga ardei iute pentru a obține un sos picant.
Înlocuiește cimbrul și oregano cu ierburi provensale pentru un gust diferit.
Sfaturi
Pentru a obține un sos de roșii mai gros, lasă-l să fiarbă mai mult timp la foc mic, amestecând ocazional.
Poți adăuga puțin zahăr pentru a echilibra aciditatea roșiilor, mai ales dacă folosești roșii proaspete.
trucuri
Folosește roșii bine coapte pentru a obține un gust mai intens.
Pentru o textură mai fină, poți pasa sosul folosind un blender.
Beneficii
Roșiile sunt bogate în licopen, un antioxidant puternic.
Uleiul de măsline este cunoscut pentru beneficiile sale pentru sănătatea inimii.
Istoria rețetei
Originea sosului de roșii
Sosul de roșii este un preparat culinar de bază, cu o istorie care se întinde pe mai multe secole. Originile acestui sos sunt strâns legate de regiunile mediteraneene, în special de Italia, unde roșiile erau cultivate și folosite pe scară largă. La început, roșiile au fost cultivate ca plante ornamentale în Europa, iar utilizarea lor ca aliment a început să devină populară abia în secolul al XVI-lea, după ce au fost aduse din America de către exploratorii europeni.
În mod surprinzător, roșiile nu au fost imediat apreciate ca un ingredient esențial în gătit. De fapt, în prima perioadă, mulți europeni credeau că roșiile erau otrăvitoare, deoarece aparțineau aceleași familii botanice ca și plantele ornamentale, cum ar fi solanaceele. Totuși, în jurul anilor 1700, italienii au început să folosească roșiile pentru a crea un sos pe care îl adăugau la diverse preparate, în special la paste și pizza.
Această perioadă a marcat începutul unui fenomen culinar care a devenit rapid un simbol al bucătăriei italiene. Rețetele tradiționale de sos de roșii, care adesea includeau doar câteva ingrediente de bază, cum ar fi roșiile, usturoiul și uleiul de măsline, au evoluat treptat, pe măsură ce roșiile au devenit o componentă cheie în multe alte culturi culinare. În special, în sudul Italiei, sosul de roșii a început să fie considerat un ingredient esențial, iar diverse variante ale acestuia au apărut în diferite regiuni ale Italiei.
Răspândirea acestui sos în întreaga Europă și în restul lumii a fost accelerată de emigrarea italiană masivă din secolul XIX și XX. Imigranții italieni au adus rețetele lor tradiționale în America și în alte colțuri ale lumii, iar sosul de roșii a devenit rapid un ingredient de bază în numeroase preparate internaționale, inclusiv pizza, paste și tocană.
Astăzi, sosul de roșii este apreciat pe scară largă și se găsește în nenumărate forme, de la conservele de roșii pasate până la sosuri artizanale complexe cu multiple condimente. El continuă să fie un simbol al bucătăriei mediteraneene și al tradițiilor culinare italiene, fiind folosit atât în preparate simple, cât și în rețete mai elaborate. Roșiile, ca și ingredient, sunt considerate un aliment de bază în multe culturi, iar sosul de roșii rămâne un element esențial al meniurilor din întreaga lume.
Evoluția rețetei
De-a lungul decadelor, rețeta tradițională de sos de roșii a suferit numeroase modificări și adaptări, în funcție de regiunile în care a fost preparată și de ingredientele disponibile. La început, sosul de roșii era simplu și conținea doar câteva ingrediente: roșii, usturoi și ulei de măsline. În regiunile sudice ale Italiei, unde roșiile erau abundente, acest sos a fost îmbogățit treptat cu ierburi aromatice și condimente locale, cum ar fi busuiocul, oregano și cimbrul.
O schimbare semnificativă a avut loc în secolul al XIX-lea, când sosul de roșii a început să fie folosit ca bază pentru alte preparate. În mod particular, în Italia, acest sos a fost folosit pentru a acompania paste și pizza, două dintre cele mai emblematice feluri de mâncare ale bucătăriei italiene. Odată cu evoluția tehnologică, începând cu secolul XX, sosul de roșii a fost disponibil pe scară largă sub formă de conserve și sosuri gata preparate, ceea ce a făcut ca acest ingredient să devină mai accesibil și mai ușor de utilizat.
În paralel cu popularizarea sosului de roșii în întreaga lume, au apărut și diferite variante ale acestuia, care reflectau diverse influențe culinare. În Spania, de exemplu, sosul de roșii a fost combinat cu condimente și ingrediente locale, iar în Franța a fost adăugat vin roșu pentru a intensifica aroma. În America, sosul de roșii a fost folosit nu doar pentru paste, ci și pentru a însoți preparate precum carne de vită sau pui, iar în multe cazuri a fost îmbogățit cu zahăr pentru a echilibra aciditatea naturală a roșiilor.
În timp ce rețeta de bază a rămas neschimbată, adăugând doar câteva ingrediente esențiale, fiecare țară și regiune a adus propria sa contribuție la această rețetă. În multe locuri, s-a început să se experimenteze cu adăugarea de vinuri, legume sau chiar carne, pentru a transforma sosul de roșii într-un fel de mâncare complex, care poate fi utilizat ca bază pentru diverse preparate sau ca garnitură.
Astăzi, sosul de roșii rămâne un ingredient esențial al bucătăriei mondiale. De la pizza și paste, la supe și tocană, acest sos versatilează în diferite variante și forme, păstrându-și popularitatea constantă. În plus, sosul de roșii este acum considerat un ingredient sănătos datorită conținutului său de licopen, un antioxidant care protejează organismul împotriva radicalilor liberi. Astfel, acest preparat continuă să evolueze, adaptându-se la noile tendințe culinare, dar păstrându-și esența tradițională.
Impactul global al sosului de roșii
Sosul de roșii nu doar că a transformat bucătăriile europene, dar a avut un impact semnificativ asupra altor culturi din întreaga lume. După cum s-a menționat, sosul a fost adoptat rapid în Statele Unite ale Americii, unde a devenit un ingredient de bază în mâncărurile tradiționale americane. Pizza, care a fost adusă în America de imigranții italieni, a fost un vehicul ideal pentru răspândirea acestui sos, iar astăzi pizza cu sos de roșii este probabil unul dintre cele mai populare preparate din lume.
De asemenea, în Asia, în special în Japonia și Coreea, sosul de roșii a fost integrat în numeroase rețete, adaptându-se la gusturile locale. De exemplu, în Japonia, sosul de roșii este adesea folosit ca bază pentru preparate precum curry-ul sau alte tocană, în timp ce în Coreea de Sud, este combinat cu alte ingrediente tradiționale, cum ar fi kimchi, pentru a crea o varietate de feluri de mâncare unice.
În multe culturi, sosul de roșii a fost considerat un simbol al alimentației sănătoase. Roșiile sunt bogate în vitamine, minerale și antioxidanți, iar licopenul din roșii este asociat cu un risc redus de boli de inimă și cancer. Aceste beneficii pentru sănătate au contribuit la popularitatea acestui sos, în special în dieta mediteraneană, care este adesea considerată una dintre cele mai sănătoase diete din lume.
În prezent, sosul de roșii este folosit nu doar ca un condiment, ci și ca un ingredient de bază pentru o gamă largă de preparate, inclusiv supe, tocănițe și salate. Aceasta arată cum un ingredient simplu poate traversa granițele și influența gastronomia mondială, evoluând de la o rețetă tradițională italiană la un preparat global, apreciat de milioane de oameni din diverse culturi.
Chiar și în gastronomie modernă, sosul de roșii rămâne o componentă versatilă. Astăzi, experții culinari experimentează cu noi tehnici de gătire, inclusiv gătirea sub vid și utilizarea unor ingrediente neconvenționale, pentru a crea versiuni inovative ale acestui sos clasic, fără a-i altera esența. Indiferent de forma în care este gătit, sosul de roșii continuă să fie o piesă fundamentală în multe culturi culinare, având o istorie îndelungată și o importanță deosebită în gastronomie.