Pizza cu struguri si branza - combinatie surprinzatoare

Timp preparare
20 de minute
Timp gătire
15 minute
Timp total
35 minute
Timp adițional
N/A
Porții:
Tip preparat:
fel principal, prânz, cină
Tip dietă:
vegetarian
Condiții de depozitare:
Păstrați resturile de pizza în frigider, acoperite, timp de până la 2 zile.
Reîncălziți pizza în cuptor la 180 de grade Celsius pentru aproximativ 10 minute.
Valori nutriționale
calorii: 1000 kcal,
carbohidrați: 82g
proteine: 48g,
grăsimi: 62g,
grăsimi: 3g,
Alergeni:
Lapte
Ingrediente
- Struguri roșii fără sâmburi350g
- Sare de mare5g
- Piper0.25g
- Ulei de măsline30ml
- Rozmarin1g
- Aluat de pizza400g
- Brânză ricotta100g
- Parmezan ras60g
- Brânză mozzarella rasă60g
ustensile necesare
- Cuptor electric sau cu gaz
- Tavă de copt cu hârtie de copt
- Sucitor pentru întins aluatul
- Cuțit de bucătărie
- Tocător pentru tăierea ingredientelor
- Pensulă de patiserie pentru aplicat ulei
Pași gătire Pizza cu struguri si branza
1. Pregătirea aluatului și a cuptorului
Preîncălziți cuptorul la 220 de grade Celsius (sau 200 de grade Celsius dacă utilizați un cuptor cu ventilator).
Întindeți aluatul de pizza pe o suprafață plată și ușor înfăinată, formând o bază de pizza rotundă. Asigurați-vă că aluatul este uniform distribuit pentru o coacere uniformă.
Transferați aluatul pe o tavă de copt tapetată cu hârtie de copt. Dacă doriți o crustă mai crocantă, folosiți o piatră de pizza preîncălzită.
2. Aplicarea uleiului și brânzeturilor
Ungeți suprafața aluatului cu 30 ml de ulei de măsline folosind o pensulă de patiserie. Acesta va ajuta la obținerea unei cruste crocante și aromate.
Distribuiți 100 g de brânză ricotta pe suprafața aluatului, folosind o lingură. Încercați să o întindeți uniform, lăsând marginea aluatului liberă pentru a forma o crustă frumoasă.
Presărați 60 g de parmezan ras și 60 g de mozzarella rasă peste brânza ricotta, acoperind uniform întreaga suprafață.
3. Adăugarea ingredientelor și condimentelor
Adăugați 350 g de struguri roșii fără sâmburi, distribuiți-i uniform pe întreaga pizza. Strugurii vor adăuga o notă dulce și suculentă.
Presărați 5 g de sare de mare și 0.25 g de piper pe deasupra strugurilor pentru a intensifica aromele.
Adăugați o crenguță de rozmarin pe pizza pentru o notă proaspătă și aromatică.
4. Coacerea pizzei
Coaceți pizza în cuptorul preîncălzit timp de 12-15 minute, sau până când crusta devine aurie și brânza este topită și ușor rumenită.
Verificați constant pizza pentru a evita arderea, în special în jurul marginilor. Dacă crusta se rumenește prea rapid, reduceți temperatura cuptorului cu 10-20 de grade.
Pentru o crustă mai crocantă, puteți coace pizza pe o piatră de pizza preîncălzită sau la o temperatură mai ridicată (250 de grade Celsius).
5. Finalizarea și servirea pizzei
Scoateți pizza din cuptor și lăsați-o să se răcească ușor timp de 3-5 minute. Acest lucru ajută la stabilizarea brânzei și face tăierea mai ușoară.
Tăiați pizza în 4 felii și serviți-o imediat, adăugând frunze de busuioc proaspăt sau o mică cantitate de brânză gorgonzola, dacă doriți un gust mai intens.
Combină-l cu:
Preparatul merge de minune cu un vin sec
Pentru un desert complementar, serviți cu tiramisu
Variații:
Puteți înlocui strugurii cu smochine pentru o aromă diferită.
Adăugați nuci pecan pentru un plus de crocant.
Sfaturi
Pentru o crustă mai crocantă, coaceți pizza pe o piatră de pizza preîncălzită.
Folosiți struguri proaspeți și fără sâmburi pentru a evita o textură neplăcută.
trucuri
Încercați să adăugați câteva frunze de busuioc proaspăt după coacere pentru un plus de prospețime.
Dacă preferați un gust mai intens, puteți adăuga puțină brânză gorgonzola.
Istoria rețetei
Originea pizzei
Pizza este un preparat culinar cu o istorie fascinantă, care datează din cele mai vechi timpuri. Originea sa poate fi urmărită până în civilizațiile antice, cum ar fi egiptenii și grecii, care preparau pâine plată cu diverse toppinguri. Aceste pâini erau coapte în cuptoare de lut și servite ca o hrană de bază, ușor de transportat și de consumat.
În Roma antică, existau preparate asemănătoare pizzei, care erau preparate din aluat de pâine cu ulei de măsline, ierburi și brânză. Acestea nu erau exact pizza așa cum o știm astăzi, dar aveau o asemănare semnificativă cu varianta modernă.
Evoluția pizzei a continuat în Italia, unde în Napoli, în secolul al XVIII-lea, pizza a început să ia forma pe care o cunoaștem azi. Pizza napolitană, cu un aluat subțire și crocant, acoperit cu roșii, brânză și ulei de măsline, a devenit foarte populară. Acest stil de pizza a fost dedicat unui public larg și a fost considerat un preparat accesibil și delicios.
În această perioadă, pizza a început să capete diverse forme, iar ingrediente precum busuiocul și mozzarella au devenit esențiale în prepararea pizzei autentice. În 1889, pizza Margherita a fost creată pentru regina Margherita de Savoya, fiind numită astfel în cinstea ei. Aceasta a avut un succes uriaș și a consolidat pizza ca un preparat național italian.
Evoluția pizzei în lume
Pizza a fost introdusă în Statele Unite de către emigranții italieni din secolul al XIX-lea. Deși la început nu a avut un impact semnificativ, pizza a început să câștige popularitate în rândul americanilor, devenind un preparat comun pe măsură ce imigranții italieni s-au stabilit în diverse orașe din America.
Începând cu anii 1940 și 1950, pizza a evoluat în Statele Unite, având o mulțime de variații în funcție de regiune. Așa au apărut pizza New York, cu un aluat subțire și crocant, și pizza Chicago, care este mult mai groasă și mai consistentă. Aceste stiluri de pizza au fost adaptate pentru gusturile locale și au devenit simboluri ale culturii culinare americane.
În alte părți ale lumii, pizza a fost adoptată și adaptată la ingredientele locale. În Japonia, pizza poate include toppinguri neobișnuite, cum ar fi pește și alge, în timp ce în Brazilia se poate adăuga chiar și banane sau ouă fierte. Această versatilitate a făcut ca pizza să fie un preparat global, capabil să se adapteze la gusturi și tradiții diverse.
Pe măsură ce pizza a continuat să se răspândească, lanțurile internaționale de fast food, cum ar fi Domino's și Pizza Hut, au contribuit la popularizarea acestui preparat, făcându-l disponibil într-o formă rapidă și accesibilă în întreaga lume. De asemenea, pizza a evoluat și în mediul online, unde livrările de pizza au devenit o practică obișnuită.
Pizza cu struguri și brânză - o combinație surprinzătoare
Pizza cu struguri și brânză este o rețetă inovatoare care aduce un amestec de gusturi dulci și sărate, având un impact deosebit asupra papilelor gustative. În mod obișnuit, strugurii sunt asociați cu preparate dulci, dar această rețetă își propune să demonstreze că strugurii pot adăuga un plus de savoare și complexitate și în preparatele sărate, precum pizza.
Această combinație poate părea neobișnuită la prima vedere, dar combinația de brânză ricotta cremoasă, parmezan sărat și mozzarella topită se potrivește perfect cu dulceața naturală a strugurilor. Strugurii roșii fără sâmburi, care sunt folosiți în această rețetă, oferă o textură crocantă și un gust suculent care contrastează plăcut cu brânzeturile mai grase și sărate.
Această pizza este adesea recomandată pentru cei care doresc să experimenteze gusturi noi și interesante, fiind o alegere excelentă pentru o cină specială sau pentru o masă de sărbătoare. De asemenea, este un exemplu perfect de cum pizza poate depăși limitele tradiționalismului culinar, oferind un preparat sofisticat, dar accesibil.
De-a lungul anilor, pizza cu struguri și brânză a devenit din ce în ce mai populară în rândul celor care apreciază preparatele care îmbină tradiția cu inovația. Fie că este servită într-un restaurant de lux sau preparată acasă, această pizza surprinde prin originalitatea sa, dar și prin echilibrul perfect între dulceața strugurilor și savoarea brânzeturilor.
Influența regională asupra pizzei
De-a lungul secolelor, pizza a evoluat în funcție de regiunile în care a fost preparată, fiecare zonă având propria variantă unică. În Italia, pizza napolitană rămâne cea mai clasică și apreciată variantă, cu un aluat subțire și crocant și o bază simplă de roșii și mozzarella.
În sudul Italiei, pizza este adesea preparată cu ingredientele locale, iar pizza cu struguri și brânză este un exemplu perfect de acest tip de influență regională. Strugurii sunt cultivați din abundență în regiunile sudice ale Italiei, iar combinarea lor cu brânzeturi locale reflectă tradițiile culinare ale acestei zone.
În alte părți ale lumii, pizza a fost adaptată la ingredientele disponibile local. De exemplu, în Statele Unite, pizza a fost influențată de gusturile și preferințele americane, ceea ce a dus la crearea unor stiluri de pizza precum pizza New York sau pizza Chicago. În Japonia, pizza este adesea preparată cu ingrediente exotice precum pește, carne de vită sau alge.
Aceste variații regionale au contribuit la diversificarea pizzei la nivel global, transformând-o într-un preparat cu adevărat universal. Fiecare țară sau regiune adaugă propriile sale arome și ingrediente, făcând pizza un simbol al adaptabilității și al gusturilor variate.