rețetă

Pizza casei cu ingrediente proaspete

40 minutes
mediu
4 portii
Pizza casei cu ingrediente proaspete

Timp preparare

20 minutes

Timp gătire

20 minutes

Timp total

40 minutes

Timp adițional

1 hour

Porții:

Tip preparat:

fel principal, mâncare comfort, prânz, cină

Tip dietă:

vegetarian

Condiții de depozitare:

Pizza rămasă poate fi păstrată la frigider până la 3 zile.

Reîncălzește pizza în cuptor pentru a menține crusta crocantă.

Valori nutriționale

calorii: 1200 kcal,

carbohidrați: 180g

proteine: 45g,

grăsimi: 50g,

grăsimi: 5g,

Alergeni:

Cereale care conțin gluten, Lapte

Ingrediente

  • Făină
    500g
  • Apă călduță
    300ml
  • Drojdie uscată
    7g
  • Sare
    10g
  • Ulei de măsline
    30ml
  • Sos de roșii
    200ml
  • Mozzarella
    200g
  • Busuioc proaspăt
    10g

ustensile necesare

  • Bol mare pentru amestecarea ingredientelor
  • Sucitor pentru întinderea aluatului
  • Cuptor preîncălzit la 220° c pentru coacerea pizzei
  • Tavă de copt sau piatră de pizza

Pași gătire Pizza casei cu ingrediente proaspete

1. Pregătirea aluatului

Într-un bol mare, amestecă făina, sarea și drojdia uscată. Asigură-te că drojdia este bine distribuită în făină pentru a evita formarea de cocoloașe.

Adaugă treptat apa călduță (300 ml) și uleiul de măsline (30 ml), amestecând constant. Apa nu trebuie să fie prea fierbinte pentru a nu afecta drojdia, ar trebui să fie caldă, dar suportabilă pentru piele.

Frământă aluatul timp de aproximativ 10 minute, până când devine elastic și neted. Dacă aluatul se lipește, adaugă puțină făină. Dacă este prea uscat, mai adaugă câteva picături de apă.

După ce aluatul este frământat corespunzător, lasă-l să dospească într-un loc cald, acoperit cu un prosop umed, timp de 1 oră. Asigură-te că temperatura este constantă, ideală pentru dospire este între 25 și 30°C.

2. Pregătirea sosului de roșii

Dacă nu folosești sos de roșii gata preparat, adaugă 200 ml de sos de roșii într-o cratiță. Poți adăuga usturoi tocat și busuioc pentru un plus de aromă.

Lasă sosul să fiarbă la foc mic timp de 15 minute, amestecând din când în când pentru a preveni lipirea. Sosul trebuie să fie dens și să aibă un gust concentrat de roșii. Dacă este prea lichid, lasă-l să mai fiarbă pentru câteva minute până se reduce.

3. Formarea aluatului

După ce aluatul a dospit, împărți-l în două părți egale. Întinde fiecare bucată de aluat pe o suprafață presărată cu făină, folosind un sucitor.

Formează două discuri de aluat de dimensiunea dorită. Este important să nu îl întinzi prea subțire pentru a obține o crustă crocantă, dar nici prea gros, pentru a nu deveni greu de copt uniform.

Transferă aluatul întins pe tăvile de copt acoperite cu hârtie de copt sau unse cu puțin ulei pentru a preveni lipirea.

4. Adăugarea toppingurilor

Întinde sosul de roșii pe suprafața aluatului, lăsând o margine liberă de aproximativ 1 cm. Poți adăuga mai multe condimente dacă îți dorești un gust mai intens.

Adaugă felii de mozzarella pe deasupra, aranjându-le uniform pentru a asigura o topire uniformă. Dacă vrei, adaugă și alte toppinguri, precum ciuperci, ardei sau măsline.

5. Coacerea pizzei

Preîncălzește cuptorul la 220°C. Coacerea la această temperatură va ajuta la obținerea unei cruste crocante, iar brânza se va topi uniform.

Coace pizza timp de 15-20 de minute, până când marginile devin aurii și crocante, iar brânza este topită și ușor rumenită. Dacă îți dorești o crustă mai crocantă, poți lăsa pizza în cuptor încă 5 minute.

Pentru a obține o coacere uniformă, dacă cuptorul tău nu coace foarte bine pe partea de jos, poți pune pizza pe o piatră pentru pizza sau poți schimba tava de jos în sus la jumătatea timpului.

6. Servirea pizzei

După ce pizza este gata, lasă-o să se răcească câteva minute. Poți adăuga frunze de busuioc proaspăt și un strop de ulei de măsline extra virgin pentru un gust mai rafinat.

Taie pizza în felii și servește-o caldă. Pentru un plus de gust, poți adăuga parmezan ras și fulgi de chili.

Combină-l cu:

Pizza merge de minune cu un vin roșu sec

Pentru desert, poți încerca tiramisu

Variații:

Poți adăuga diferite tipuri de brânză, cum ar fi gorgonzola sau parmezan.

Pentru o variantă picantă, adaugă felii de peperoni sau ardei iute.

Sfaturi

Pentru un aluat mai pufos, lasă-l să dospească mai mult timp, ideal peste noapte în frigider.

Folosirea pietrei pentru pizza poate ajuta la obținerea unei baze mai crocante.

trucuri

Pentru o crustă extra crocantă, coace pizza pe o piatră de pizza preîncălzită.

Pentru un gust autentic, folosește mozzarella proaspătă și roșii de calitate.

Beneficii

Mozzarella este o sursă bună de proteine și calciu.

Uleiul de măsline este bogat în antioxidanți și grăsimi sănătoase.

Istoria rețetei

Originea pizzei

Pizza are o istorie îndelungată, originile sale putând fi urmărite până în Grecia Antică, unde oamenii coceau pâine plată și o acopereau cu diverse ingrediente. Această practică de a pune toppinguri pe o felie de pâine plată este considerată precursorul modern al pizzei, iar grecii și romanii au fost primii care au folosit ingrediente precum uleiul de măsline, brânza și măslinele.

Totuși, pizza modernă, așa cum o cunoaștem astăzi, își are originile în Napoli, Italia, în secolul al XVIII-lea. Inițial, pizza era considerată mâncarea săracilor. Era vândută pe stradă și consumată fără tacâmuri, ca o masă rapidă și convenabilă pentru muncitori și localnici. Aluatul simplu, cu un strat subțire de sos de roșii și câteva ingrediente de bază, devenea astfel accesibil pentru oricine, iar popularitatea sa creștea rapid.

În secolul al XIX-lea, pizza a devenit un simbol al orașului Napoli și a început să fie apreciată mai mult în întreaga Italie. Împreună cu marile schimbări industriale și migrarea populației către orașe, pizza a ajuns să fie un fel de mâncare iubit de toate clasele sociale. În această perioadă au apărut și primele pizzerii, iar conceptul de pizza a început să se diversifice, evoluând într-o varietate de forme și gusturi.

Prima pizzerie din Statele Unite a fost deschisă în 1905 în New York, de către italianul Gennaro Lombardi, care a adus tradiția pizzei italiene în America. Aceasta a fost un moment important în istoria pizzei, deoarece pizza a început să capete o popularitate enormă în întreaga lume, în special în Statele Unite, unde a devenit rapid un fel de mâncare iconic. Astăzi, pizza este una dintre cele mai populare mâncăruri din lume, având nenumărate variații regionale și internaționale, care reflectă diversitatea culturală și gusturile locale.

Evoluția rețetei

De-a lungul decadelor, rețeta de pizza a evoluat semnificativ, iar variatele schimbări din gusturile oamenilor au dus la crearea unor combinații de ingrediente inovatoare și neobișnuite. Dacă pizza Margherita, cu aluat, sos de roșii, mozzarella și busuioc, a fost pentru multă vreme considerată rețeta clasică, în prezent există o diversitate uimitoare de variante care includ carne, legume, pește sau brânzeturi exotice.

Una dintre cele mai importante evoluții ale pizzei a fost popularizarea sosului de roșii, care a devenit un element esențial al preparatului. Înainte de introducerea sosului de roșii, pizza era adesea servită cu brânză topită și câteva ingrediente simple, cum ar fi măslinele sau caperele. După descoperirea și utilizarea roșiilor în Italia în secolul al XVIII-lea, sosul de roșii a început să devină componenta centrală, fiind folosit pentru a îmbogăți și uni ingredientele.

Pizza a continuat să evolueze și să se adapteze la diferite preferințe culinare, iar în ultimele decenii, diverse variații de pizza au apărut pentru a răspunde cerințelor dietetice moderne. Astfel, pizza fără gluten, pizza vegetariană și pizza vegană au devenit populare, fiecare aducând în prim-plan ingrediente sănătoase și mai accesibile pentru persoanele cu intoleranțe sau care urmează anumite diete.

În același timp, s-au înregistrat și inovații importante în privința tehnicilor de preparare, de la utilizarea pietrei de pizza în cuptoarele de casă pentru a obține o crustă mai crocantă, până la utilizarea ingredientelor de calitate superioară, cum ar fi mozzarella proaspătă sau roșiile din soiuri italiene specifice, ce conferă pizzei un gust autentic. Aceste îmbunătățiri au transformat pizza dintr-un simplu preparat de stradă într-o mâncare rafinată, apreciată în restaurantele de top din întreaga lume.

În ultima perioadă, am asistat și la experimentări tot mai diverse cu pizza gourmet, care include ingrediente de lux precum trufe, caviar sau somon afumat, alături de brânzeturi fine și combinații neobișnuite de arome. Aceste variante sunt servite în restaurantele de fine dining și au contribuit la consolidarea statutului pizzei ca un fel de mâncare de prestigiu.

Pizza în cultura mondială

Pizza a evoluat de-a lungul decadelor dintr-o simplă mâncare de stradă într-un simbol al culturii culinare globale. Astăzi, pizza este un fel de mâncare care transcende granițele geografice și culturale, fiind prezentă pe mesele din toate colțurile lumii. Din America până în Japonia, fiecare țară a adus propriile influențe și variații în pregătirea pizzei, iar aceasta a fost adoptată și reinterpretată în nenumărate moduri.

În Statele Unite, pizza a evoluat în diferite stiluri regionale, cum ar fi pizza New York-style (cu aluat subțire și crocant), pizza Chicago-style (cu crustă groasă, adâncă și umplută cu ingrediente) sau pizza California-style (cu toppinguri inovative și de sezon). Aceste variante reflectă diversitatea culturală și gusturile locale, dar și influența italiană în viața de zi cu zi a americanilor.

În Italia, pizza rămâne un simbol al mândriei naționale. Regiunile din sudul Italiei, în special Napoli, sunt cunoscute pentru tradiția de a prepara pizza, iar rețeta originală a pizzei Margherita este încă o piesă de rezistență. În multe orașe italiene, pizza este considerată o artă culinară și este tratată cu respect, cu ingrediente simple dar de calitate excepțională, iar coacerea se face într-un cuptor de lemne, respectând tradițiile străvechi.

Pe lângă aceste influențe regionale, pizza a fost adoptată și în multe alte culturi, în special datorită vitezei și ușurinței cu care poate fi preparată. În Japonia, pizza a fost integrată în cultura culinară locală, cu toppinguri neobișnuite, cum ar fi maioneza japoneză, pește crud sau porumb dulce. În multe țări asiatice, pizza este adesea servită cu ingrediente fusion, combinând tradițiile italiene cu cele asiatice într-o experiență culinară interesantă.

Pizza și evoluția fast-food-ului

Pizza a jucat un rol important în evoluția industriei fast-food-ului, având o popularitate crescută începând cu mijlocul secolului XX. Cu apariția lanțurilor mari de pizzerii internaționale, precum Domino's, Pizza Hut și Papa John's, pizza a devenit un simbol al mâncării rapide, accesibile și convenabile. Aceste lanțuri au contribuit la creșterea consumului global de pizza, oferind variante de pizza pre-gătite și livrate la domiciliu, dar și diverse opțiuni pentru a personaliza preparatul după preferințele fiecărei persoane.

Pizza a fost rapid adoptată de consumatorii din întreaga lume datorită versatilității sale și a capacității de a satisface o varietate de gusturi. De asemenea, prețul accesibil și posibilitatea de a adăuga sau înlocui diverse ingrediente a făcut-o atractivă pentru toate vârstele și pentru toate clasele sociale. În plus, pizza a fost una dintre primele mâncăruri fast-food care au fost livrate pe scară largă, contribuind astfel la transformarea modului în care oamenii percep mesele rapide și convenabile.

În ultima perioadă, pizza fast-food a evoluat și spre o opțiune mai sănătoasă, multe pizzerii introducând variante cu aluat din făină integrală, fără gluten sau cu ingrediente organice. Aceasta arată o tendință globală de a îmbina conveniența fast-food-ului cu o abordare mai sănătoasă a alimentației.

Termeni și condițiiPolitica de confidențialitatePolitica de cookie-uriSitemap
© 2025 infoc.ro